Traseul Piata Victoriei - Piata Trapezului

Ieri am facut un drum destul de lung pe bicicleta, poate cel mai lung drum de cand am inceput odiseea pe doua roti. La ora 19:30 - 20:00, cand traficul din capitala atinge de obicei apogeul in congestionare, m-am aventurat pe bulevardul Stefan cel Mare. Mi-a fost foarte usor sa ma strecor prin nebunia urbana, dat fiind faptul ca am mers mai mult pe carosabil decat pe trotuar. Soferii au fost destul de civilizati, lasandu-mi destul loc intre ei si bordura ca sa trec fara probleme, iar calaxoane nu am auzit decat o singura data, si atunci foarte succint. Trebuie sa recunosc ca la inceput eram destul de speriat de drumul ce urma sa-l fac dar cum lucrurile mergeau atat de bine, tot stresul a disparut... pana am ajuns la Dristor...

Nu vreau sa formez stereotipuri si nici sa emit judecati de valoare dar imediat dupa ce am trecut de intersectia de la Dristor, cea cu McDonalds, Bucurestiul si-a aratat adevaratele culori: soferi "din topor", la volanul unor Bmw-uri vechi de 15 ani, a caror placute de inmatriculare tremurau pe ritmul acordurilor de manele si care inca nu au inteles ce reprezinta o trecere de pietoni; fete cu parul, hainele si limbajul colorate in spectrul curcubeului; borduri de 25 de centimetri care iti rup jantele, fundul si nervii; si asa mai departe.

O alta problema sunt trotuarele, care de la Baba Novac si pana la piata Muncii sunt impracticabile. Persoanele intr-un carucior cu rotile, femeile cu un copii in carucior, persoane mai in varsta nevoite sa foloseasca carje, etc. sunt nevoite sa mearga pe carosabil iar soferii nu sunt intotdeauna toleranti la problemelor acestora.

Concluzia: capitala inca nu este pregatita pentru noi, biciclistii...