Prima victima...

Este nasol să ţi se întâmple ţie dar este îngrozitor când tu eşti cel care a provocat "victime". Mi s-a întâmplat astăzi, ca atunci când am plecat de la serviciu, să intru cu viteză într-un băiat de maximum 18-19 ani, care mergea împreună cu un amic şi o amică pe toată lăţimea benzii pentru biciclete de pe bulevardul Unirii. Impactul a fost urmat de o cazătură zdravănă, a mea pe iarbă iar a lui direct pe trotuar. Incidentul s-a produs pentru că atât eu, cât şi el, nu prea ne uitam pe unde mergem, iar când am realizat asta, deja s-a produs inevitabilul. L-am lovit destul de puternic cu umărul în faţă, însă din fericire s-a ales doar cu un ochi vânăt.

Acest incident m-a marcat foarte puternic, şi mi-a stricat întreaga seară şi probabil toată buna dispoziţie de care aveam nevoie în acest weekend... îmi pare nespus de rău pentru ce i-am făcut acelui băiat, mai ales că la secunde după accident, am început să mă răstesc la ei şi să emit judecăţi de valoare. Vina legală o poartă el, pentru că se afla unde nu trebuie, însă vina deontologică s-a aşezat mai bine decât orice lege pe ai mei umeri şi cred că o sa stea acolo destul de mult. Bucureştiul încă nu este gata pentru noi, bicicliştii, iar atitudinea de genul "vestului sălbatic" este complet denaturată. Nu suntem în măsură să învăţăm pe nimeni minte şi să reproşăm cuiva că "de ce nu merge pe partea lui de trotuar". Prietene, dacă prin nu ştiu ce coincidenţă citeşti aceste rânduri, îţi spun încă o dată că îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat.

Pe viitor, recomand celor care circulă cu bicicleta în Bucureşti să fie mai atenţi, chiar dacă sunte pe pista lor...